a fii sau a nu fii ... pozitiv!

     As zice cu mana pe inima ca, sunt cel mai pozitiv si cel mai cel dintre toti. Dar, cred ca, mi-am pierdut de niscaiva vreme aceasta minunata calitate. :(

    Cand anume am reusit sa imi pierd din spontaneitate? Din nebuniile pe care le faceam fara macar sa clipesc, daca e de bine sau nu; trist.

    In ultimele luni, am reusit perfomanta sa ma distantez de toti oamenii pe care ii aveam in jur. Nu am facut-o in mod voit, dar am considerat ca, sunt singurul amfitrion al vietii mele si ca trebuie sa trec singur prin tot, pentru a avea finalitatea dorita. Numai ca ... , prin izolarea mea, prin ceea ce initial mi-am propus, nu am prevazut si urmarile. Am ajuns sa fiu rautacios, negativist, sa ma transform in tot ceea ce am urat mai mult.

     Uof!.. 

    Nu am fost niciodata tipul super vesel sau super, mega, ultra 'clovn', dar parca nici asa nu am fost vreodata. Nu imi place ceea ce am ajuns, m-am setat prea mult pe probleme stupide si efemere. Stiu ca, pot mai mult, si c-am sa fiu iarasi cel mai vesel si mai sociabil si tot ceea ce am fost inainte.

    Asa ca, intr-un fel sau altul trebuie sa ma optimizez [:))]; pardon, sa ma pozitivizez !!!

Read More...

Scriituri stupide.

    In cele din urme zile, o serie de evenimente mi-au dat de inteles ca, totul e trecator; mai putin EU. Eu sunt mai evoluat, mai adaptat, mai altfel. Cu aceeasi chitesenta, C. ; dar complet schimbat.
     Mai dispus sa ma implic alaturi de un om nou, mai liber ca oricand, mai impacat cu mine si cu greselile mele, pe care mi le-ai blamat si, culmea, inca mi le blamezi. (M-ai facut magar! cu toate ca, nu sunt sigur cine-i cine)
     Mai tupeist, mai nu-stiu-cum. Foarte mult EU.
   
     Cum e viata asta: atat de mult am tanjit sa pasesc in casa in care, aveam senzatia, ca o sa imi dea o senzatie nebuna, si dureroasa, si, cand colo, nu am simtit nimic. Absolut nimic; decat senzatia ca vizitez o casa memoriala. Halal sentiment!

    Ti-am spus ca, in decembrie, a fost incheierea povestii. Ti-am spus ca atunci a fost momentul cand am incetat sa ma mai lupt cu orgoliul tau incomensurabil si stupid. C-am ales sa te las in trecutul meu, caci un om care prefera sa sufere de unul singur decat sa aibe curajul sa-si admite ca e singurul responsabil pentru o finalitate, nu merita nici un minut din viata mea. Probabil in aceasta lume exista oameni care stiu sa valorifice fie si o secunda cu mine, si ar fi pacat sa le irosesc sansele pentru tine.
    Si, cu toate astea, ai ales sa fii spontan. TU!!!! Taman tu.
    Ti-am spus ca, o sa imi futi echilibrul si, ai ras. Si, am avut dreptate. De cateva zile, sunt incruntat si absent. Si, ma gandesc mult, si disec, si transez. Si-n toata nebunia asta, stiu un singur lucru : Nu te vreau inapoi, pentru ca, pot mai mult decat sa fiu un robot blocat in capsula timpului.
    Dar, totusi... Sunt dezamagit ca, te-am gasit acelasi om, evoluat vestimentar si pe alocuri, intelectual, dar atat. Esti prietenul perfect, fiul perfect, fratele perfect, colegul perfect, angajatul perfect, dar sentimental imperfect.
   
   Uof! ti-am zis ca-mi futi echilibrul, uite cate aberatii am scris.

Read More...

Despre a trai si alte tampenii...

    Cateodata stau si ma hlizesc la cat de ciudata si intortocheata poate fi viata uneori! Cum ieri eram complet dezolat, cum credeam ca tot ceea ce fac are o finalitate imediata. Cum tot ceea ce ma inconjoara isi da obstescul sfarsit. Hm!
    Azi stau si ma uit. Si citesc tampenii. Si incerc sa imi adun 'putinele' ganduri in speranta ca-n toata nebunia asta am sa ma regasesc. Cred ca aici e, de fapt, problema. Cred ca mi-am pierdut identitatea.
    Constrans de evenimentele recente, am uitat sa ma iubesc. Sa-mi dedic timp, sa ma rasfat, sa uit de toti si sa redevin al meu. Pentru ca, la urma urmei, eu imi apartin mie, si nu celorlalti.
    Nu recunosc nimic din ultimii ani, parca am fost sedat si am trait intr-un alt univers; parca m-am trezit intr-o dimineata curios de ceea ce se intampla in cealalta dimensiune si mi-am dorit si eu sa acced. Si am acces. Si am fost al vostru, si fiecare dintre voi ati luat cate o bucatica din mine, in mod voit sau nu. Si, mi-am invatat lectia.
    Nu-mi vreau anii inapoi, caci au reprezentat o experienta frumoasa, cu suisuri si coborasuri, dar ma vreau pe mine cu aceeasi nebunie de atunci; cu mine miserupist, si nu pe cel de azi - perfectul.

    Asa ca, asta-mi doresc de sarbatorile astea stupide: pe Hosham!

Read More...

Implicatiuni si complicatiuni

     Tind sa cred ca, pe an ce trece, evoluez social si involuez sentimental. Parca altadata, nu ma prea sinichiseam daca celuilalt ii pasa de mine or ba. Acum ca pe-o ofensa iau totul. Imi place sa cred ca e o forma (inutila) de sarcasm, dar nu cumva incerc sa disimulez altceva ?

     Iarasi ma duc cu gandul la terte situatii, sperand sa gasesc o noima in toata invalmaseala asta de evenimente; sunt eu intr-atat de complicat, incat nimeni nu-mi poate satisface minimul de fixatii pe care le am, sau, pur si simplu, cei ce ma inconjoara nu-mi sunt ceea ce-mi par? 

     Intrebari stupide la o ora mult prea tarzie in noapte! Am senzatia ca, uneori izolarea si/sau detasarea, reprezinta, in mod cert o defectiune intr-o complicatiune. Dar e atat de benefica!

     

Read More...

Instigare la evolutie!!!

     Ceva din interiorul meu imi spune, aproape in fiece dimineata, c-ar trebui sa ma fortez sa fac mai multe si mai multe, si ca pot fi orice-as vrea. Dar, in contradictie totala, primesc indoieli, lipsa de incredere si stari de plafonare.

     Oare toate aceste paradoxuri fac parte din transformarea mea? Oare izolarea mea continua, si starile prin care trec sunt mandatorii?

     Fuck!.. uneori ma simt c-as fi intr-o continua competitie cu EUL de anul trecut, cu EUL de acum 2 ani, si tot asa. :))

     Nu ma intelegeti gresit, ma simt bine pentru fiecare pas pe care il fac, si care ma aduce in punctul in care cred ca sunt pe drumul bun. Dar, stiti!, eu mereu am fost tipul contradictiilor; si nu cred ca exista mai mult de 2 decizii in viata mea pe care sa nu le fi regretat absolut deloc. De aici, si mirarea mea!

 

     In fine, ciudata e fiinta umana, si ciudat sunt eu.

 

Read More...

Pura curiozitate, or senilitate!

     Radeam mai devreme ca, mi-as fi dorit sa fi scris un alt articol stupid despre cum sa nu fii negativist citind ceva complet negativist. :)))
      Si am ras, si am ras. Stiti de ce ma hlizesc precum un prost?!? Simplu, pentru ca unul dintre colegii mei m-a intrerupt din scrierea respectivului (negativist) articol, pentru a-mi arata un filmulet stupid de pe Youtube, cu un grup de oameni facand imposibilul. Si, doar la finele filmuletului mi-am dat seama cat de prost sunt. Atat de prost!
     Viata e atat de frumoasa si atat de SIMPLA! E atat de usor sa te detasezi si sa te amuzi de acele lucruri marunte ce-ti fac viata infinit mai frumoasa si mai interesanta, incat parca iti e rusine c-ai pierdut tot timpul in van, intalnind oameni fazi, si facand parte din cercuri insipide.
     Refuz sa cred ca, atatea clipe din viata mea am irosit pentru oameni ce nu au meritat, poate nicio secunda. Sa ii cunosc, sa le explic, sa-i sustin, sa ma aibe.
     Este un principiu simplu, ce incet-incet incep a-l digera: "daca voi nu ma vreti, [iaca] nici eu nu va vreu" ( vorba lui Lapusneanu).
     Gresesc, oare? Nici vorba, timpul meu nu mai sta in loc...si eu, chiar imi doresc sa ma bucur de mine, si de mine, si de mine. Si atat!


    Ego sum qui sum! :)



   
   

Read More...

Jamais-ul, in acceptiunea mea!...

     Teoretic, un cuvant simplu, folosit des. In aparenta, greutatea unui cuvant difera in contextul in care este folosit. Ceea ce denota o oarecare simplitate a lucrurilor, nu?
     Totusi, in unele cazuri se pot distinge anumite cuvinte ce pot distruge sau imbunatati traiectoria unui destin. Precum ar fi: "iubire", "despartire", "moarte" sau "admis", etc. Dar, daca ne-am intalnii numai cu aceasta categorie de cuvinte, ne-am pregati, cumva, si am stii cum sa ne controlam...
      Din pacate, interveni o alta categorie de termeni care nu numai ca ne devasteaza vietile, dar ne si impune o obligativitate: "intotdeauna'", "nimic", "totul" sau "niciodata".
     Eee, acest ultim exemplu am senzatia ca, transmite cu atata putere "totul", "nimicul"!!! Il consider un cuvant urat; ar trebui considerat ilegal.
     "Nu am sa il mai vad niciodata!" - auch!.. Cine poate vizualiza aceasta fraza? Eu, cu siguranta nu! Asta, in definitiv, imi trimite doar tristete, deznadejde si tot asa.
     Culmea, exista si o parte pozitiva in toata "uratenia" aceasta: " Eu nu am sa te parasesc niciodata!" - bineinteles ca, tuturor ne-ar placea sa credem ca, propozitia are oaresice adevar in ea. Numai ca, noi suntem inde-ajunsi de destepti sa stim ca, o astfel de promisiune, nu are o baza reala. Orice inceput are si un sfarsit. Din fericire! (sau, din pacate, dupa caz)
     Cu toate incarcatura pozitiva a propozitiei de mai sus, nu putem anula substratul negativ. El este partea dominanta a termenului.
     De asemenea, de fiecare data cand aud acest cuvant, inerent imi "apare" o imagine posomorata, trista, clar negativa. Asa ca, in contradictie totala, AFIRM :
      " Niciodata sa nu (mai) spui niciodata !"

Read More...