Putinta, nu vointa!..

           Ce-am putea spune despre acei oameni care obisnuiesc sa ne amageasca cu promisiuni desarte? Dar despre aceia care intarzie mereu?( de altfel, in aceasta categorie intru si eu putin :-D ).
           Nu am putut sa inteleg niciodata cum, unii oameni pot atat de usor sa rosteasca cuvinte mari, fara a se gandi fiece pentru o secunda la greutatea spuselor? Oare ei nu isi dau seama ca, atunci cand deschid gura si vorbesc, interlocutorii chiar pun pret pe vorbe?
           Sa nu ma intelegeti gresit, am avut si eu momentele mele de inconstienta infantila, sau doar de simpla manipulare , dar de aici si pana a face un obicei din asta, e un drum luuung.
           Recent am cunoscut o persoana care adora sa se joace cu oamenii folosindu-se de acest tip de "joc".  Efectiv, ii face placere sa vorbeasca asa aiurea-n tramvai. Se fereste, totusi sa faca promisiuni. Insa are teribila capacitate sa te faca sa te-ncrezi total in cuvintele rostite. Si, cand il prinzi, oarecum cu mata-n sac , are acest talent nativ sa transfere vina. Iar tu, ametit de stilul lui magulitor, ii cazi inca o data in mreje, si inca o data, si inca o data. [ vorbesc din proprie experienta :))].
           Dar, cred ca i-as admite acest "dulce" defect, daca nu ar veni la pachet cu acea barfa gratuita ce exista in aceasta comunitate.
         
           ...

          As vrea sa cred ca, putem si nu vrem; decat sa vrem, si nu putem.
Read More...

Dulce aroganta!

     Mi s-a dat sa vad, deunazi, intamplari si situatii ce nu am crezut ca am sa le pot vedea candva. Situatiile acestea m-au facut sa ma intreb: de ce se ajunge pana aici si care este traiectoria cea mai (ne)potrivita ?
     Situatiile in sine tin de fiecare om, care incepe sa imite diferite medii inconjuratoare, ca si cum s-ar transforma intr-un veritabil cameleon urban. Asta am inteles! Dar de aici si pana sa te complaci in fiece moment al existentei tale, e un drum lung. ( cu toate ca, uitandu-ma in juru-mi, vad exemple din ce in ce mai graitoare :)) ).
     Curios e ca, pe alocuri, si eu adopt masca arogantei si superioritatii. E o greseala! Stiu! Dar asa macar constientizez ca, imi pot permite sa nu interferez cu acei oameni care imi displac.
     As vrea sa (ma) cred ca, intr-o buna zi, am sa pot ridica usor capul si am sa pot sustine ca sunt EU. Sa fac cunostinta cu lumea intreaga si ea cu mine, sa ne purtam prin medii inconjuratoare nealterate; sa zambesc si sa rad, sa zburd si sa revin la singura "masca" pe care o voi avea : naturaletea.

    Scump este sa fii! Ieftin este sa nu fii!!!


   Behave,ppl!
Read More...

Nimicnicia, bat-o vina!

Ca sa ajungi la un anumit punct in viata cand iti vei putea permite sa fii stapanul propriei judecati, va trebui sa te lupti cu oamenii " far' de cusur" din juru-ti. Ei!..asta da lucru greu.
Puey, dac-as fi ales sa fiu un om mic, ar mai fi contat sa ma pierd in hatisul multimii atotstiutoare? As vrea sa cred ca da, astfel putand minimaliza ridicolul situatiei actuale. Dar stiu ca, nu intotdeauna ceea ce cred inseamna ca mi se si va materializa.
Anyway, iar divaghez, asa cum prea bine imi sta in caracter. :))
Ideea de baza, ar fi fost aceea ca ne complacem intr-o situatie care nici macar nu reflecta natura umana a fiecaruia dintre noi.
Majoritatea dintre noi ne inconjuram cu oameni mici, purtam masti "ieftine", socializam in medii imperfecte. Cautam sa ne gasim oameni similari noua, facem compromisuri ridicole, iar mai apoi cerem celorlalti, sfidatori, sa ne respecte.
Pe dracu'! Suntem o adunatura de oameni ce nu putem fi incadrati niciunde, dar cu toate astea ne gasiti orisiunde te-ai uita. Relax, din aceasta categorie fac parte si eu, unfortunately!
Un tip pe care EU incep a-l reevalua, asta dupa ce mi-am permis a-l categorisi inca din prima clipa( din motive personale, bineinteles), mi-a spus la un pahar de alcool la o ora tarzie niste lucruri, ce le consider piatra de temelie al noului eu. Multumesc, Zarnav!

A-mi gasi identitatea este ca si cum as cauta acul in carul cu fan, asa ca ma rezum la ceea ce stiu cel mai bine acum.

Nimicnicia, bat-o vina!
Read More...

Bad timing...

As fi vrut sa cred ca, mereu imi va fi usor sa imi aleg caile. As fi fost sigur ca, gandirea mea analitica imi va dicta intru-totul viata. Ca voi fi sigur de drumul meu. Ca voi ajunge exact unde mi-am dorit, chiar daca nu am stiut sigur incotro ar fi trebuit sa o iau.

Perspectiva gresita!

Stiam ca sunt un tip capabil, cerebral, pe alocuri visator, uneori foarte vanitos. DAR nu am stiut ca necunostiinta mea ma va stagna. Ooo, asta da piatra de moara! Daca as arunca o privire in trecutu-mi, m-as ingrozi. Cum am ajuns eu aici?

Bad timing!

A inceput sa ma irite aceasta expresie. In romana, suna, parca mai dulce, mai usor de digerat. Amagitoare cuvinte! Oare cum am ajuns eu in aceasta pozitie total inadecvata mie?!?
Stiu ca nu sunt un incapabil si, cu toate acestea, ma complac in niste situatii care m-ar zugravi drept un inapt.
Ii spuneam cuiva azi ca, daca vrea rezultate, trebuie sa se prioritizeze, dar eu ce plm fac cu viata-mi? Unde-mi sunt anii? Ce am facut eu in tot acest rastimp?

Baga-mi-as ceva in acest "bad timing"...
Read More...

We create our own destiny!!!

    Aseara am fost la o piesa de teatru; titlu comercial,asteptari scazute,lipsa de chef, dar o minunata cana de vin fiert inclusa in pretul biletului. Frig, vant, troieni de zapada, circulatie infernala, companie placuta!
    Ajuns acolo nu puteam decat sa ma bucur ca, am iesit din casa in care un minut nu mai pot a sta. Asa ca, mi-am aprins o tigare, m-am asezat la o masa asteptand ca piesa cu un titlu de rahat sa inceapa. Si...clar! a inceput: 4 perne rotunde asezate in cele 4 colturi ale covorului patrat si murdar asezat pe jos,cu o masuta pe roti pozitionata central. Mintea imi zburda, usor nepotrivit, la "Harap-Alb'' si la simbolistica povestii. Jeez, intr-atat de deconcentrat eram la tot ceea ce mi s-a intamplat in ultima perioada:))
    Apoi, incet-incet, imi dau seama ca, cele 80 de minute de joc al celor 4 oameni nu faceau decat sa imi ofere sfatul de care aveam neaparata nevoie in ultima perioada. Acei 4 omuleti descriau intr-un fel funny, problemele "existentiale" care imi preocupau creierashii de ceva timp incoa.
   DA, doar noi suntem cei care luam decizii, doar noi suntem cei care facem greseli luand deciziile gresite sau nu. Cineva imi comenta statusul de pe facebook spunandu-mi ca si trecutul ia parte la procesul decizional. DA,asa este Razvan! Dar, daca ceea ce ma provoaca sa iau o decizie,nu are nicio fututa de legatura cu trecutul?!?
    Anyway, altcineva mi-a spus recent ca, cel mai bine este sa imi fac o Analiza SWOT! Interesant punct de vedere; efectiv sa cuantificam exact ceea ce am fost si ceea ce vrem sa fim.
   Clar,nu?!?
Read More...