Jamais-ul, in acceptiunea mea!...

     Teoretic, un cuvant simplu, folosit des. In aparenta, greutatea unui cuvant difera in contextul in care este folosit. Ceea ce denota o oarecare simplitate a lucrurilor, nu?
     Totusi, in unele cazuri se pot distinge anumite cuvinte ce pot distruge sau imbunatati traiectoria unui destin. Precum ar fi: "iubire", "despartire", "moarte" sau "admis", etc. Dar, daca ne-am intalnii numai cu aceasta categorie de cuvinte, ne-am pregati, cumva, si am stii cum sa ne controlam...
      Din pacate, interveni o alta categorie de termeni care nu numai ca ne devasteaza vietile, dar ne si impune o obligativitate: "intotdeauna'", "nimic", "totul" sau "niciodata".
     Eee, acest ultim exemplu am senzatia ca, transmite cu atata putere "totul", "nimicul"!!! Il consider un cuvant urat; ar trebui considerat ilegal.
     "Nu am sa il mai vad niciodata!" - auch!.. Cine poate vizualiza aceasta fraza? Eu, cu siguranta nu! Asta, in definitiv, imi trimite doar tristete, deznadejde si tot asa.
     Culmea, exista si o parte pozitiva in toata "uratenia" aceasta: " Eu nu am sa te parasesc niciodata!" - bineinteles ca, tuturor ne-ar placea sa credem ca, propozitia are oaresice adevar in ea. Numai ca, noi suntem inde-ajunsi de destepti sa stim ca, o astfel de promisiune, nu are o baza reala. Orice inceput are si un sfarsit. Din fericire! (sau, din pacate, dupa caz)
     Cu toate incarcatura pozitiva a propozitiei de mai sus, nu putem anula substratul negativ. El este partea dominanta a termenului.
     De asemenea, de fiecare data cand aud acest cuvant, inerent imi "apare" o imagine posomorata, trista, clar negativa. Asa ca, in contradictie totala, AFIRM :
      " Niciodata sa nu (mai) spui niciodata !"