Este recomandabil sa iti traiesti viata dupa propriile reguli. De fapt, iti recomand din suflet sa iti traiesti viata doar dupa regulile tale. Dar stii ce: nu pare asa de simplu, nu?
Iti mai dau una: esti liber sa ignori orice dogma impusa de oricine din jurul tau!
Dar nu e asa simplu, nu? Normal ca nu e. Nimic nu e simplu in viata asta. Mai intai ascultam (ca fraierii) de povetele rudelor noastre - doar ei stiu cel mai bine ce sa faci in orice situatie, apoi ascultam de gasca de prieteni din liceu, apoi plecam urechea la gasca din facultate si apoi...ehe, apoi ne dam seama cat de fraieri am fost.
Fiecare experienta pe care o traim este unica. Unica! Gandim diferit, avem interactii diferite, sarim la concluzii mai pripit sau nu, suntem mai obiectivi/subiectivi si lista e endless. Suntem oameni diferiti, nu putem sa aplicam nici gand experienta altora ca solutie pentru experientele noastre. Beleaua e ca nu credem gogoasa asta pana nu suntem raniti. Pana nu traim esecul, despartirea de iubit/a, de prieteni dragi, etc...pana nu ne lovim cu capul de tocul de la usa.
Si, cand ajungem in momentul acela devenim, in sfarsit, broaste. Nu, nu, glumesc! Devenim unici. Devenim umani, invatam sa acceptam ca avem si plusuri si minusuri. Ca avem momente de manie si momente de bucurie, momente de iubire si momente de singuratate. Si, in acest moment, devenim constienti de puterea care zace in fiecare din noi.
Invatam sa ne uitam mai atent la, ceea ce poate, facem sau faceam gresit, incepem sa fim mai humble cu noi insine, incepem sa ne recalibram placerile. Unii dintre noi descopera yoga, altii drumetiile, dar absolut toti descoperim cat de mult ni se usureaza viata daca plecam urechea doar la regulile noastre.
Beleaua e ca nu traim intr-o utopie. Hai sa fim seriosi, perioada hippy e de mult apusa, drept urmare prea putini oameni au curajul sa se detaseze de dogmele sociatatii in care traim. Asa ca avem in jurul nostru o pleiada de astfel de oameni care sunt extrem de usor de identificat: pareristi, super judgy, discriminare in felurite forme, negativisti, victime absolute, samd.
Si lucrul acesta ma sperie. Ma sperie grav!
Cu siguranta stiti povestea cu printesa care saruta broscoiul care se transforma in printul perfect? Nu imi doresc un print perfect, imi doresc un om unic plin de imperfectiuni pe deplin acceptate de catre el, fie ca imi va deveni prieten sau bf.
Am o intrebare: oare cate broaste ar mai trebui sa sarut?
