Scriituri stupide.

    In cele din urme zile, o serie de evenimente mi-au dat de inteles ca, totul e trecator; mai putin EU. Eu sunt mai evoluat, mai adaptat, mai altfel. Cu aceeasi chitesenta, C. ; dar complet schimbat.
     Mai dispus sa ma implic alaturi de un om nou, mai liber ca oricand, mai impacat cu mine si cu greselile mele, pe care mi le-ai blamat si, culmea, inca mi le blamezi. (M-ai facut magar! cu toate ca, nu sunt sigur cine-i cine)
     Mai tupeist, mai nu-stiu-cum. Foarte mult EU.
   
     Cum e viata asta: atat de mult am tanjit sa pasesc in casa in care, aveam senzatia, ca o sa imi dea o senzatie nebuna, si dureroasa, si, cand colo, nu am simtit nimic. Absolut nimic; decat senzatia ca vizitez o casa memoriala. Halal sentiment!

    Ti-am spus ca, in decembrie, a fost incheierea povestii. Ti-am spus ca atunci a fost momentul cand am incetat sa ma mai lupt cu orgoliul tau incomensurabil si stupid. C-am ales sa te las in trecutul meu, caci un om care prefera sa sufere de unul singur decat sa aibe curajul sa-si admite ca e singurul responsabil pentru o finalitate, nu merita nici un minut din viata mea. Probabil in aceasta lume exista oameni care stiu sa valorifice fie si o secunda cu mine, si ar fi pacat sa le irosesc sansele pentru tine.
    Si, cu toate astea, ai ales sa fii spontan. TU!!!! Taman tu.
    Ti-am spus ca, o sa imi futi echilibrul si, ai ras. Si, am avut dreptate. De cateva zile, sunt incruntat si absent. Si, ma gandesc mult, si disec, si transez. Si-n toata nebunia asta, stiu un singur lucru : Nu te vreau inapoi, pentru ca, pot mai mult decat sa fiu un robot blocat in capsula timpului.
    Dar, totusi... Sunt dezamagit ca, te-am gasit acelasi om, evoluat vestimentar si pe alocuri, intelectual, dar atat. Esti prietenul perfect, fiul perfect, fratele perfect, colegul perfect, angajatul perfect, dar sentimental imperfect.
   
   Uof! ti-am zis ca-mi futi echilibrul, uite cate aberatii am scris.
Read More...