Nu-uri si bla bla-uri

     Ani la rand am preferat sa sed bland in baltoaca cu "Asa NU ". Ani irositi de-a-n pulea pe a sesiza si a scoate in evidenta tot ceea ce NU se facea, tot ceea ce NU se zicea (cand trebuie/ cand voiam eu), NU se saruta, NU se autosesiza cand eu eram nu-stiu-cum si tulai-Doamne ca lista tare-i lunga. Si beleaua e ca se aplica atat personal cat si profesional.

     Ah! si sa nu uitam ca partea asta cu nu-uri era completata/dublata/triplata/etc si de ditamai lista de comparatii, de cele mai multe ori, complet inutile/inadecvate. Ca sa nu mai vorbim si de situatiile alea apoteotice in care mintea-mi fantaza, la modul cel mai ipotetic cu putinta, despre ce ar fi putut sa se intample DACA... uof!, continuarea (adesea stupida) cred ca o banuiti.

     Ani la rand, imbuibat cu gandirea asta stupida, izvorata probabil din frici si temeri adunate din experiente naspa, dintr-o imensa (lipsa de) "incredere" in sine, probabil anturat si in mediul gresit, scuze si motive pot fi cu nemiluita. DAR, cel mai important este c-am obosit. Teribil!

     La 31 de ani, am obosit sa tot adun NU-uri cu nemiluita, ori de la mine, ori de la ceilalti; fie ca vorbim de partenerul de viata, fie ca vorbim de prieteni foarte apropiati, fie ca vorbim de posibili parteneri de viata, fie ca etc..

     Recent, am rugat-o pe prietena mea cea mai buna ca in discutiile noastre de pe WhatsApp, sa incerce sa foloseasca numai propozitii care sa NU inceapa cu o negatie. Haha! A fost destul de dificil si, extrem de repede, amandoi am abandonat experimentul. Curios, cum un lucru atat de simplu este atat de greu, dar atat de greu de pus in practica!

     Si, totusi, uite-ma aici, declarand loud and clear ca-mi doresc sa fiu un ANTI-NU. Un opus al nu-ului meu toxic, si al vostru.
Read More...