Modestia intruchipata

    Cand anume este momentul corect sa iti dai seama ca a-ti pasa de cineva, cineva in sensul de partener/a, este confundat de catre cealalta persoana ca fiind inabusire? Stiu, stiu, nu asa se incepe un articol.

    De catva timp incoa' imi dau seama ca, s-ar putea ca eu sa interpretez oleaca gresit tendinta mea de a-mi pune amprenta pe cei din jurul meu. Adica, eu vad ca actiunile mele ar trebui sa aibe numai consecinte pozitive, in sensul ca pe baza a ceea ce stiu pana acum, cei din jurul meu ar trebuie sa profite de informatiile vitale pe care le detin. NOT, so not!!!

    Aparent, numai eu am aceasta minunata perspectiva. :)) Stiu, debordez de modestie!.. :))

    De fapt, situatia este, din ceea ce traiesc in momentul actual, complet diferita. In speta, ceea ce eu vedeam ( inca vad :D) ca fiind super constructiv, pentru cei din jurul meu nu este decat o alta demonstratie de control freak type. Asa ca, ma intreb: care este aceea limita dintre a fi de ajutor si a fi control freak?

    Este adevarat ca-mi place sa detin controlul si ca, extrem de rar, las pe celalalt sa preia controlul. Dar, intr-un anume fel ciudat, asta reprezinta modul meu de aparare si, intr-un fel si mai ciudat, reprezinta semnatura mea. Asta mi-s!

    Nu ma mai pot schimba, nu am facut-o pana acum si, CLAR, nu am sa incep de acum. Macar stiu ca daca o gafez, m-asum. M-asum pentru tot ceea ce am gafat. Dar, atentie!, a ma asuma nu echivaleaza cu intentia mea de a-mi cere scuze. Adica, hai sa nu hazardam; nu s-a nascut inca sagetatorul care sa isi ceara scuze si sa se si asume. Ori una, ori alta!

    So, pe final de articol, ma iubesc exact asa cum sunt si TU ai fi, in mod cert, nebun sa nu iubesti tot ceea ce reprezint. Am zis.
Read More...