Floricele, zambete si alti sori

     DA, m-am despartit. De fapt, nu; s-a despartit de mine. In acelasi mod, sub acelasi pretext, urmand ad literam acelasi scenariu. Da, da, stiu! Sunt un idiot, prost, natang, batut in cap si toate bla bla-urile ce va trec acum prin capsor.

     Dar daca ati si am putea sa facem abstractie de dojenelile de rigoare ce de altfel, se cuvin cu varf si indesat, as putea sa va spun ca singurul lucru bun - sau, in fine, pe care il vad eu bun pana acum-, este ca tot balmesul asta de bataie de joc, m-a facut sa realizez c-am obosit. Am obosit sa mai imi doresc doar eu diferite lucruri mici si mari pentru amandoi, am obosit sa ma mai anulez doar de dragul boului/vacii, am obosit sa mai fac terte compromisuri. Asa ca, partea buna a acestei perioade dracoase este ca, incep sa ma redescopar. Incep sa ma reapreciez, sa redevin egoist si etc.

     Pornind de la premisa anterioara, mi-am mai dat seama de un lucru fain si anume ca, sunt mai deschis la ideea de a zambi gratuit (adica nu gratuit-gratuit, insa la lucruri mici pe care adesea le-am ignorat cu nonsalanta, anterior), brusc ma incanta sa admir cum copacii din jurul cartierului meu, saracacios in vegetatie (cine sta in Dimitrie  Leonida, stie), infloresc. Redescopar mersul pe jos si uitatul gura-casca la terasele cladirilor vechi. As vorbi ore intregi despre cum imi redescopar Bucurestiul meu si eul (meu launtric - duma unui prostavan).

     Dincolo de tot, sorii mei au alta culoare si alta stralucire. Au alta energie si alta stari sa imi transmita, iar eu mi-s aici. Mai singur fara boul/vaca, mai happy cu mine, mai pregatit sa (va) fur zambete, mai ... orice sa fiu in conditiile mele si ale universului sorilor mei.

     Ps: Si sa nu carecumva sa nu pomenesc de toate kilogramele alea pierdute, de care ma chinuiam sa scap inca de pe vremea cand m-am legat la cap cu aceasta relatie toxica. Aleluia!!! :)))
Read More...