Ceva din interiorul meu imi spune, aproape in fiece dimineata, c-ar trebui sa ma fortez sa fac mai multe si mai multe, si ca pot fi orice-as vrea. Dar, in contradictie totala, primesc indoieli, lipsa de incredere si stari de plafonare.
Oare toate aceste paradoxuri fac parte din transformarea mea? Oare izolarea mea continua, si starile prin care trec sunt mandatorii?
Fuck!.. uneori ma simt c-as fi intr-o continua competitie cu EUL de anul trecut, cu EUL de acum 2 ani, si tot asa. :))
Nu ma intelegeti gresit, ma simt bine pentru fiecare pas pe care il fac, si care ma aduce in punctul in care cred ca sunt pe drumul bun. Dar, stiti!, eu mereu am fost tipul contradictiilor; si nu cred ca exista mai mult de 2 decizii in viata mea pe care sa nu le fi regretat absolut deloc. De aici, si mirarea mea!
In fine, ciudata e fiinta umana, si ciudat sunt eu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu