Despre a trai si alte tampenii...

    Cateodata stau si ma hlizesc la cat de ciudata si intortocheata poate fi viata uneori! Cum ieri eram complet dezolat, cum credeam ca tot ceea ce fac are o finalitate imediata. Cum tot ceea ce ma inconjoara isi da obstescul sfarsit. Hm!
    Azi stau si ma uit. Si citesc tampenii. Si incerc sa imi adun 'putinele' ganduri in speranta ca-n toata nebunia asta am sa ma regasesc. Cred ca aici e, de fapt, problema. Cred ca mi-am pierdut identitatea.
    Constrans de evenimentele recente, am uitat sa ma iubesc. Sa-mi dedic timp, sa ma rasfat, sa uit de toti si sa redevin al meu. Pentru ca, la urma urmei, eu imi apartin mie, si nu celorlalti.
    Nu recunosc nimic din ultimii ani, parca am fost sedat si am trait intr-un alt univers; parca m-am trezit intr-o dimineata curios de ceea ce se intampla in cealalta dimensiune si mi-am dorit si eu sa acced. Si am acces. Si am fost al vostru, si fiecare dintre voi ati luat cate o bucatica din mine, in mod voit sau nu. Si, mi-am invatat lectia.
    Nu-mi vreau anii inapoi, caci au reprezentat o experienta frumoasa, cu suisuri si coborasuri, dar ma vreau pe mine cu aceeasi nebunie de atunci; cu mine miserupist, si nu pe cel de azi - perfectul.

    Asa ca, asta-mi doresc de sarbatorile astea stupide: pe Hosham!