For cowards there's no rewards!

      Titlul l-am auzit recent intr-un vers al unei participante de Eurovision. (relax, nu fac nicio reclama!). Exact in acel moment vorbeam cu un tip, despre ura. Vrand-nevrand am corelat informatiile, si mi-am dat seama ca, intr-adevar acei oameni ce urasc sunt, de fapt, niste oameni lasi.
      Tind sa cred ca, ne este mult mai usor sa punem pe cineva in categoria celor pe care ii uram, decat sa precupetim un minimum de efort si sa ii iertam, efectiv pentru a ne usura pe noi de povara unei karme negative. Gresesc, oare?
      Sa fim seriosi, nu este absolut greu sa incercam macar o data pe saptamana sa fim un pic mai intelegatori, indiferent ca vine vorba de vanzatoarea de la magazinul din colt, fie ca e vorba de cel/cea care ne-a frant inima. Fratilor, daca un lucru/relatie/whatever s-a terminat, inseamna ca s-a-ntamplat dintr-un motiv independent de noi. Nu vorbesc de situatiile in care vina este exclusiv a noastra, bineinteles!
     Ideea de baza ar fi ca, uneori este mai bine sa incercam sa iertam. Nu spun ca mie-mi iese, dar spun, totusi, ca a incerca este mai bine decat a fi uracios.
     In fond si la urma-urmei sa nu uitam, totusi ca, organismul uman  pentru o încruntare mobilizează 43 de muşchi, iar pentru un surâs doar 17... doar vrem sa ne mentinem tineri, nu-i asha? ;)
Read More...