Tendentios, am zis!

Asta seara am fost la un film. Dar, ce film! 

Atat de puternic, atat de ... plin de viata, si plin de neviata in acelasi timp. Nu as vrea sa ma intelegeti gresit, e un film emotionant si il recomand tuturor celor care vor sa vada o drama romantica superb ecranizata. Insa, in acelasi timp, nu pot sa nu sesizez similitudinile cu ultimele evenimente din viata mea.

De aici, si titlul. De cate ori nu ne-am intersectat cu oameni alunecosi, oameni de o aparenta inselatoare? De cate ori nu ne-a fost frica sa ne incredem in oameni ce perfecti par a fi? De cate ori am ales, la risc, sa ne lasam dusi de val si sa luam decizii, pe care ulterior le regretam cu amaraciune?

Nu vreau sa ma sustrag niciuneia din intrebari, insa tre' sa admit ca, recent 'mi-am furat caciula'. Gratuit!.. si nu ii vad rostul.

Ne este, oare, greu sa admitem ca ne-am plictisit si ca, am evoluat si ca ni s-au schimbat perspectivele? Ne este dificil sa fim corecti! 

"N-a fost nimic din ce-a putut să fie, 
Şi ce-a putut să fie s-a sfârsit... 
N-a fost decât o scurtă nebunie 
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!... 

Nu sunt ce par a fi - 
Nu sunt 
Nimic din ce-as fi vrut să fiu!... 
Dar fiindcă m-am născut fără să stiu, 
Sau prea curând, 
Sau poate prea târziu...

[...]"

Ion Minulescu - Nu sunt ce par a fi



1 comentarii:

Anonim spunea...

Interesant blog-ul....in concluzie ce film ai vazut? Nu de alta dar chiar mai facut curios :p