Alte timpuri nu mai is...

    Lenes stau in patul bunicii. Ador patul asta; este patul in care pot zace cu zilele, fara nicio parere de rau ca timpul trece pe langa mine. Mai ador si mesele imbelsugate pe care bunica mi le pregateste de fiecare data cand hotarasc sa poposesc pe la ei.

    Daca ma gandesc mai bine, nu stiu daca e vreun locsor din apartamentul situat la etajul 4 care sa imi displaca. In fiece loc, imi regasesc cate o bucata de copilarie. Este un apartament bogat in mine in diferite etape ale vietii mele. Uof!..aproape ca imi dau lacrimile cand ma gandesc ca, timpul meu si al lor trece si tot trece.

    Bunicul meu are 79 de ani, si din omul drept, inalt, brunet cu ochii albastri, nu a mai ramas decat un batranel uscat si foarte obosit. Ochisorii i-au ramas tot albastri, tot frumosi, dar atat de ascunsi. Nu mai vad cheful acela de viata pe care il vedeam de fiecare data in ei. Bunicul meu a imbatranit in ultimele 6 luni, cat nu a imbatranit in toata viata lui. Zilele trecute am fost cu el la pescuit, exact cum mergeam in fiecare zi a copilariei mele. A fost mirific, ca o intoarcere in timp, si sunt fericit c-am mai prins ocazia sa mai merg cu el inca o data.

    Bunica mea are 77 de ani. Este un om de fier, de o incapatanare incredibila, cu o viata lunga in spate de probleme si mai multe coborasuri decat suisuri, insa de o blandete si de o ageritate fara pereche. Este omul care a reusit cu o mana de fier sa tina cumva familia aproape, mereu sa aibe o vorba buna pentru fiecare si, dincolo de tot, este fiinta care mi-a fost alaturi no matter what. Este intruchiparea aidoma personajelor din opera lui Creanga, este persoana alaturi de care am putut mereu sa ma ridic de jos cu forte noi si proaspete.

     Ei sunt bunicii mei. Damn it!, habar nu am cand a trecut timpul, habar nu am cand am ajuns la acest popas al vremii, habar nu am cum am ajuns ieri, cu bunicul alaturi, sa le vizitez "garsoniera" de langa padure, habar nu am cum m-am trezit ieri repetand, dupa ei, pasii pe care trebuie sa ii urmez in cazul in care unul dintre ei decide sa ma paraseasca? Habar nu am!

     Mai am nevoie de timp, mai am nevoie de ei si pacat ca, alte timpuri nu mai is...

0 comentarii: