5 luni de bătrânețe

 Așa mă simt. Bătrân! De fapt, nu neapărat bătrân cât ... Nu am mai scris de luni de zile. De ură, de nervi, de irelevanță, de orice și de nimic. Am considerat că m-am schimbat prea mult ca să mai depind de un blog, de niște scrieri, de niște depănări de amintiri. Dar, uite-mă aici. Stângaci, nervos, pustiit, depresiv.Uite-mă în fața hârtiei cum îmi plâng de milă. Și, totuși, liniștit. Bizar.Pe 18 iunie 2021, bunicul meu a murit subit într-un accident de mașină. Omul care mă trezea de dimineață. care îmi povestea cele mai plictisitoare povești ever, omul pe care îl...

Read More...

O suta si una de ... broaste

     Este recomandabil sa iti traiesti viata dupa propriile reguli. De fapt, iti recomand din suflet sa iti traiesti viata doar dupa regulile tale. Dar stii ce: nu pare asa de simplu, nu?     Iti mai dau una: esti liber sa ignori orice dogma impusa de oricine din jurul tau!     Dar nu e asa simplu, nu? Normal ca nu e. Nimic nu e simplu in viata asta. Mai intai ascultam (ca fraierii) de povetele rudelor noastre - doar ei stiu cel mai bine ce sa faci in orice situatie, apoi ascultam de gasca de prieteni din liceu, apoi plecam urechea...

Read More...

Left behind

     Hai, spune-mi sincer: cate prietenii ai adunat pana acum? Dar cate prietenii ai castigat intre timp?      Cati oameni ai lasat sa iti fie aproape, curat, la bine si la cel mai incapatanat rau?      De cate maini ai nevoie ca sa iti poti enumera incet si fara graba cei care ti-au surprins asteptarile?     Cate ore ai petrecut sub clar de luna sau sub arsita soarelui razand pana la urechi de toate nazbatiile si pataniile prietenilor tai?     La cate milestone-uri ai fost partas/a zambind,...

Read More...

De profesie, PR

     Minimum 3 luni de stat in casa inseamna prea multe zile consecutive de stat tu impreuna cu tine. Si este oarecum ciudat pentru ca pot spune ca am rezistat surprinzator de bine. Mai ca imi vine sa ma pup singurel pe frunte. De cand ma stiu, am evitat sa imi iau prea multe zile de concediu de teama sa nu raman prea mult eu cu mine insumi - singurel cu toate gandurile mele. Si, uite! m-am descurcat nesperat de bine.     Revenind la oile noastre, ma tot gandesc lately la mine. Stiu, socant! Dar nu in sensul filosofic sau retrospectiv sau mai stiu...

Read More...

Raison d'etre

      Uof!... asta-i dura.      3 ani. 3 ani de cand tot incerc sa imi dau seama ce vreau de la mine. Sa aflu cine sunt? Sa descopar cum sa ma adun de pe jos. Beleaua e ca nu simt ca m-am adunat prea mult. Bucati care nu isi mai gasesc locul in mine. E foarte dificil nu sa afli cine esti, ci sa stii cum sa iti gasesti motivul sa fii. Sa mai fii…      Si ce te faci cand te-ai obisnuit sa nu lasi niciodata pe nimeni prea aproape de tine? Ce te faci cand este genul de situatie prin care, chiar nu poti sa o rezolvi de unul singur?...

Read More...

De ce ne maturizam?

     Nu am cum sa nu ma gandesc la cat de naivi suntem noi oamenii. Iesim plini de vise din adolescenta si speram ca prima noastra relatia va dura o vesnicie. Pentru unii dintre noi, rarisimi de altfel, chiar dureaza. Pentru astia ceilalti dureaza cat o clipita de decada.      Apoi, dupa aceasta prima relatie, decidem ca nu trebuie sa ne lasam demoralizati doar pentru ca o relatie nu a mers. Asa ca ne aventuram si mai idealisti in urmatoare relatie pentru ca, bineinteles, aceasta este THE ONE. Care va dura, logic, o vesnicie.     Si...

Read More...

No expectation at all

     Stiti ce? Am stat mai bine de 10 zile sa ma perpelesc. Sa ma gandesc, sa diger, sa imi spun ca nu este vorba despre mine, ca eu sunt smart, bine, ok, ca nu trebuie sa o iau personal. 10 zile in care mi-am spus in fel si chip ca eu sunt OK.      Dar stiti ce?      Eu sunt o multitudine de actiuni, zambete, dorinte, glume proaste, suuuuuper implicat in tot ceea ce fac si, cel mai important, sunt un om care are asteptari. O gramada de asteptari.      Pe 25 februarie, o colega din departamentul meu a decis ca e...

Read More...