Cu gandul spre zarea... mea

     Stau la biroul meu, unde adesea la ceas de seara, raman cu privirea in zare. In zarea vizibila de la etajul 4 al companiei in care lucrez si, de cele mai multe ori, ma minunez de frumusetea orasului meu. De linistea si conglomeratia de cladiri noi si vechi, de luminitele ce rasar una cate una, de cerul ce multicolor adesea mi se arata.

     Stau la biroul meu, uitandu-ma in aceasta zare ce ma imbie, culmea, la niste zambete strengare. Zambetul acela cald pe care il ai atunci cand mergi pe strada si brusc auzi o melodie faina ce te duce intr-o stare de "pot sa fiu si sa fac orice". Numai ca zambetele mele sunt si pentru ca #mehappy ca lucrez aici, la etajul 4 din aceasta cladire pozitionata foarte fain, c-am acces la zarea de dimineata si zarea de seara, ca am contact cu oameni foarte faini alaturi de care simt ca "pot sa fiu si sa fac orice".

     Dar, dincolo de zari si zambete, afirm ca #mehappy pentru ca sunt: aici si acum, geografic si temporal. C-am acces, zi de zi, la o versiune noua si mai noua si mai noua de-a mea. O versiune la care au lucrat cu sarg prietenii mei frumosi (C., F., I. si nu numai), ce toate angoasele au incercat si incearca sa mi le inlature. Omuleti care ma fericesc in fiece zi cu zambetele lor molipsitoare.

     Linistea pe care o primesc din lucrurile acestea mici, este linistea care imi da cheful si tupeul sa vreau sa fiu si sa fiu si sa mai fiu. Prezent. Multa vreme, si poate catva inca, am gandit prea in trecut sau prea in viitor, dar nicicand doar in prezent.

     Multumesc!

   

0 comentarii: