Totul impartit la unul

     Am promis, stiu!, ca nu am sa mai scriu cand sunt aprig/trist/etc, si uite-ma cum nu ma pot abtine. Simt nevoia sa scriu, sa imi spal ochii in scris, sa refulez, sa ma calmez si, intr-un final, sa reinvat sa respir.

     Cred ca e ceva in neregula cu mine. Mai mereu am considerat ca, ideea de cuplu, se rezuma, printre altele, la o evolutie in 2 (doi - ca sa ma asigur ca nu-s complet lunatic), la momente de cumpana, la clipe de fericire, la suprize placute/neplacute, la zambete, la sex nebun (indiferent ca e spontan sau calculat sau rutinar), la o gramada de chestii faine, si nu numai. Eu chiar cred ca e ceva in neregula cu mine. Ori sunt un magnet cam tamp si atrag tot felul de sarlatani sentimentali. Genul ala care te storc de orice umanitate, care te slutesc si apoi te arunca cat colea ca pe-o entitate inutila.

     Stiti porcaria aia de banc care spune ca: " sunt genul de persoana care nu face aceeasi greseala de 2 ori, ci o fac de 5-6 ori ca sa fiu sigur". Sunt unul dintre prostii care face aceeasi greseala de prea multe ori. Am obosit si, nu mai vreau. Am obosit sa impart totul la doi, insa sa primesc din partea celuilalt nimic.

     De data asta, ulciorul de apa s-a spart si nici cel mai bun glue nu-l mai lipeste.

0 comentarii: