miss me...

 Am ajuns cu rapiditatea specifica in 2011,fara a apuca sa sesizam cat de scurt ne e drumul . Ne bucuram fortat la lucrurile din imprejurimi doar pentru a simti ca nu am trait degeaba. Preferam sa asistam la tot felul de conjucturi numai de dragul de a fi vazuti, criticati si,mai ales, pentru a semna condica de prezenta. Acest du-te vino halucinant ne creeaza mediul perfect pentru a disimula sentimentele contradictorii ce ne inunda creierii ,obositi de atat de mult IQ. Partea cea mai putin placuta este ca ne complacem in acest montaigne-russe numai pentru a exista. Partea si mai proasta este ca ,si eu fac parte din acest peisaj.
 De fiecare data cand simt ca ma sufoc , ma dau un pas in spate;ies din multime; respir aer curat. Iau o carte ,intru in lumea mea, in regulile mele stricte, ma relaxez si imi stabilesc noi prioritati. Pana cand,a doua zi ma plafonez iarasi in lumea mea urata si rece.
 Am nevoie de timp, de nevoi, de pozitivism, de mine!

2 comentarii:

Anonim spunea...

...

eugenfrunza spunea...

drama omului contemporan! dar ferice de tine ca ti-ai atins in mare toate telurile :)