When enough is really enough?

    De cand ma uit, a nu stiu cata oara, la SATC am tendinta (sanatoasa, zic) sa imi fac o analiza SWOT a vietii personale. Acum cativa ani cand dormeam dus pe bancile unei facultatii cu specific economic, am facut cunostinta cu aceasta minunata, si singura, expresie economica. Si, cum sunt extrem de artist (NOT) intr-ale universului financiar-contabil-bleah am transpus SWOT-ul numai pentru ... mine.

    Revenind, am senzatia in acest moment ca viata mea personala colapseaza. Whew!.. am zis-o.
    Damn it, nu se pune problema de inselat, insa se pune probleme de orice, dar efectiv, orice altceva. E mai presus familia, pentru mine este complet strain conceptul, job-ul, facultatea, orice.

    Stiu ca nu sunt vreun expert in materie de relatii si chestii de genu', insa ma simt mai inutil si mai inapt si mai urat ca niciodata. Recunosc ca, m-am ingropat in job, ca m-am ingrasat teribil (gen, am luat 20 de kg in plus), nu mi-am mai acordat niciun pic de atentie. Rezultatul este dizgratios, nici macar eu nu ma pot admira in oglinda, daramite complicatiunea mea.

    Daaaar, chiar si asa, pentru asta nu exista comunicare, futai, discutii, sex, etc? De ce oare nu ne putem uza de aceste instrumente? De ce mereu exista acel stanjenitor si ezitant moment cand, brusc, iti vine sa arunci gunoiul la ghena, sau dintr-o data iti pasa ca nu mai e paine in casa si fugi repede sa cumperi?

   Stiu ca sunt o persoana dificila si ca, mereu cer prea mult, dar cand enough is really enough?

   Ma simt de parca as fi  prins intr-o capsula a timpului, in sensul ca omul cu care sunt acum este exact ceea ce mi-as dori in momentul de fata, insa chiar ma simt ca si cum as avea un continuu deja-vu. Asa ca, incep sa ma intreb daca nu cumva avem tendinta sa cautam acelasi tip de om dar cu features noi, pe care le polizam dupa vechile ambitii?

    Oare ar trebui sa ma multumesc cu ideea ca nu tot ceea ce polizez are si rezultatul vrut? Ca s-ar putea ca, la finalul experimentului, eu sa fiu acela ce sfarseste a fi polizat, indirect si inconstient de propriul eu?

    Prea multe intrebari si, totusi niciun raspuns. Termin acest articol in aceeasi maniera. In loc sa ma simt mai calm, sunt mai agitat. Chiar trebuie sa incep sa incetez sa ma mai gandesc atat de mult.

    Stiu un singur lucru: am nevoie sa am grija mai mult de mine si de corpul meu, este singurul in care ma salasluiesc. Uof!