Implicatiuni si complicatiuni

     Tind sa cred ca, pe an ce trece, evoluez social si involuez sentimental. Parca altadata, nu ma prea sinichiseam daca celuilalt ii pasa de mine or ba. Acum ca pe-o ofensa iau totul. Imi place sa cred ca e o forma (inutila) de sarcasm, dar nu cumva incerc sa disimulez altceva ?

     Iarasi ma duc cu gandul la terte situatii, sperand sa gasesc o noima in toata invalmaseala asta de evenimente; sunt eu intr-atat de complicat, incat nimeni nu-mi poate satisface minimul de fixatii pe care le am, sau, pur si simplu, cei ce ma inconjoara nu-mi sunt ceea ce-mi par? 

     Intrebari stupide la o ora mult prea tarzie in noapte! Am senzatia ca, uneori izolarea si/sau detasarea, reprezinta, in mod cert o defectiune intr-o complicatiune. Dar e atat de benefica!

     

Read More...

Instigare la evolutie!!!

     Ceva din interiorul meu imi spune, aproape in fiece dimineata, c-ar trebui sa ma fortez sa fac mai multe si mai multe, si ca pot fi orice-as vrea. Dar, in contradictie totala, primesc indoieli, lipsa de incredere si stari de plafonare.

     Oare toate aceste paradoxuri fac parte din transformarea mea? Oare izolarea mea continua, si starile prin care trec sunt mandatorii?

     Fuck!.. uneori ma simt c-as fi intr-o continua competitie cu EUL de anul trecut, cu EUL de acum 2 ani, si tot asa. :))

     Nu ma intelegeti gresit, ma simt bine pentru fiecare pas pe care il fac, si care ma aduce in punctul in care cred ca sunt pe drumul bun. Dar, stiti!, eu mereu am fost tipul contradictiilor; si nu cred ca exista mai mult de 2 decizii in viata mea pe care sa nu le fi regretat absolut deloc. De aici, si mirarea mea!

 

     In fine, ciudata e fiinta umana, si ciudat sunt eu.

 

Read More...

Pura curiozitate, or senilitate!

     Radeam mai devreme ca, mi-as fi dorit sa fi scris un alt articol stupid despre cum sa nu fii negativist citind ceva complet negativist. :)))
      Si am ras, si am ras. Stiti de ce ma hlizesc precum un prost?!? Simplu, pentru ca unul dintre colegii mei m-a intrerupt din scrierea respectivului (negativist) articol, pentru a-mi arata un filmulet stupid de pe Youtube, cu un grup de oameni facand imposibilul. Si, doar la finele filmuletului mi-am dat seama cat de prost sunt. Atat de prost!
     Viata e atat de frumoasa si atat de SIMPLA! E atat de usor sa te detasezi si sa te amuzi de acele lucruri marunte ce-ti fac viata infinit mai frumoasa si mai interesanta, incat parca iti e rusine c-ai pierdut tot timpul in van, intalnind oameni fazi, si facand parte din cercuri insipide.
     Refuz sa cred ca, atatea clipe din viata mea am irosit pentru oameni ce nu au meritat, poate nicio secunda. Sa ii cunosc, sa le explic, sa-i sustin, sa ma aibe.
     Este un principiu simplu, ce incet-incet incep a-l digera: "daca voi nu ma vreti, [iaca] nici eu nu va vreu" ( vorba lui Lapusneanu).
     Gresesc, oare? Nici vorba, timpul meu nu mai sta in loc...si eu, chiar imi doresc sa ma bucur de mine, si de mine, si de mine. Si atat!


    Ego sum qui sum! :)



   
   

Read More...